Muscat de Hamburg
Muscat de Hamburg
Muscat de Hamburg
Muscat de Hamburg
  1. În România, acest soi mai poartă numele de Tămâioasă Hamburg, Tămâioasă neagră și Black Hamburg. 
  2. În alte părți ale lumii, acest soi mai este numit:
  • Hambourgh musque, Black Muscat, Snow's Muscat Hambourgh - în Marea Britanie; 
  • Muscat Hamburg blau, Hambourgh musque - în Germania;
  • Muscat Hambursky - în Cehia;
  • Hamburgi muskotály - în Ungaria;
  • Moscato di Amburgo - în Italia;
  • Muscat de Hambourg, Muscat Hambourg, Hamburg musque - în Franța;
  • Hamburgskii Misket - în Bulgaria;
  • Muscat Gamburgskii, Muscat cernâi Aleksdriiskii, Hamburgskii Misket, Tamaioza niagra Gamburg - în Rusia.
Utilizare: 
  1. Soiul Muscat de Hamburg este considerat „regele strugurilor de masă”, ocupând un loc de cinste în categoria soiurilor de masă aromate.
  2. În anii în care strugurii sunt puternic atacați de insecte și putregaiul cenușiu și nu mai pot fi valorificați ca struguri de masă, aceștia pot fi vinificați,  obținându-se un vin de masă superior sec roșu-rubiniu, aromat, plăcut, răcoritor, cu tărie alcoolică de 11-12o.
Originea: 
  1. Se presupune fie că e originat din Anglia, fie că e originar din Franța și că mai apoi a ajuns în Anglia. Cert este că în 1870 era cunoscut în comerț, în Anglia.
Arealul de răspândire și de cultură: 
  1. Soiul este răspândit pe suprafețe mari în majoritatea țărilor viticole din Europa.
  2. În România, soiul Muscat Hamburg este foarte răspândit, în special în podgoriile sud-carpatice (în special Dealu Mare) și în cultura de la șes (foarte mult în jurul Bucureștiului).
Descriere botanică: 
  1. Lăstarul este pufos, verde-albicios, vag gălbui.
  2. Inflorescențele apar pe nodurile 6/7 și sunt rămuroase, de formă conică.
  3. Soiul este autofertil și este un bun polenizator pentru alte soiuri.
  4. Strugurii au 18 - 25 cm lungime, sunt rămuroși, cu boabele rare.
  5. Boabele sunt sferice sau ușor ovoide, semicrocante, cu miez cărnos și suculent, cu aromă inconfundabilă de muscat. Mustul este incolor.
Caracterizarea agrobiologică: 
  1. Soiul Muscat de Hamburg este bine aclimatizat în țara noastră. 
  2. Pentru încheierea ciclului vegetativ activ, are nevoie de 166 - 210 zile (interval în care acumulează 2550 - 3650o).
  3. Dezmugurește în prima parte a lui aprilie la Valea Călugărească și în primele zile ale lui mai în restul podgoriilor.
  4. Înflorește la sfârșitul lui mai sau în prima jumătate a lui iunie.
  5. Strugurii dau în pârgă în prima jumătate a lui august și ating maturitatea în septembrie. În anii reci, în special în jumătatea nordică a țării, maturarea poate să întârzie până în octombrie.
  6. Muscat de Hamburg este un soi viguros, cu creștere stufoasă, lăstarii anuali putând atinge și lungimi de 3 m.
  7. Portaltoii cei mai indicați sunt Riparia gloire pentru solurile profunde, lipsite de carbonați. Pe solurile bogate în carbonați, cei mai indicați portaltoi pentru Muscat de Hamburg sunt 41 B și SO4-4.
  8. Deși este un soi autofertil și un bun polenizator, pentru recolte mai bogate se recomandă polenizare încrucișată. Un bun polenizator pentru Muscat de Hamburg este soiul Cinsaut. (Se recomandă 2 rânduri de Muscat de Hamburg și 1 rând ce Cinsaut.)
  9. Reușește să matureze bine lemnul în fiecare toamnă, însă chiar și așa are o rezistență slabă la ger și brumă.
  10. Este atacat de mană, dar mai puțin de oidium.
  11. Cochilis și Eudemis îl atacă puternic, însă nu mai este atacat de alte insecte și nici păsările nu sunt interesate de struguri.
  12. Soiul Muscat de Hamburg se comportă cel mai bine pe dealuri însorite, cu poziții aerate, unde produce struguri de calitate superioară, atât ca aspect, cât și ca aromă.
  13. Nu dă rezultate bune în condiții de stepă, datorită rezistenței scăzute la secetă.
Caracterizarea agrofitotehnică: 
  1. Tăierile se fac în formațiuni lungi, de 8 - 10 ochi, iar forma de conducere este capul înălțar Dr. Guyot. Tăierile în cepi de rod reduc semnificativ producția.
  2. Reacționează foarte bine la irigare, producția de struguri crescând simțitor, atât cantitativ, cât și calitativ.
  3. Lăstarii sterili se îndepărtează în totalitate.
  4. Înflorescențele se vor norma la maximum 24 - 26 pe butuc, fapt care contribuie la obținerea de struguri de cea mai bună calitate.
  5. De asemenea, după legatul florilor, 1/3 din inflorescență de scurtează (partea de la vârf).
Caracterizarea tehnologică: 
  1. Maturitatea deplină a strugurilor este atinsă în cursul lunii septembrie. În toamnele reci culesul poate întârzia până la jumătatea lunii octombrie.
  2. Cei mai buni struguri și cu aspect atrăgător se obțin pe dealurile însorite. La șes, coacerea se produce neuniform, motiv pentru care culesul trebuie realizat eșalonat.
  3. În toamnele calde și secetoase, când se cumulează mari cantități de zahăr, strugurii sunt deosebit de gustoși. 
  4. Culesul se realizează din a doua jumătate a lunii septembrie, până la jumătatea lunii octombrie.
  5. Strugurii soiului Muscat de Hamburg sunt de mărime mijlocie (aprox. 325 g).

Epoca de maturare:

Productivitatea: 
  1. Producția maximă a unui butuc este de 3,4 kg. 
  2. Cele mai mari producții se obțin la Odobești, iar cele mai mici la Murfatlar.
Zonarea: 
  1. În țara noastră, soiul Muscat de Hamburg se cultivă pe aproximativ 3000 ha, ceea ce înseamnă 10% din suprafața soiurilor de struguri de masă.
  2. Cele mai favorabile zone pentru cultivarea acestui soi sunt Terasele Dunării, Dobrogea, podgoriile Dealu Mare, Dealurile Buzăului și cele din sudul Moldovei.

Alte articole despre:

De sezon

mai multe de sezon