Pinot noir
Desfrunzirea parțială a butucilor toamna previne apariția putregaiului cenușiu
Desfrunzirea parțială a butucilor toamna previne apariția putregaiului cenușiu
Pinot noir
Pinot noir

Se mai numește:

  1. Pinot fin, Franc Pinot, Franc noirien, Morillon noir, Vert doréNoble Joué, Savagnin noir etc. - în Franța;
  2. Arbst, Cortaillod, Bodenseetraube, Savagnin noir, Brunlaubler - în Elveția; 
  3. Scheartzer Riesling, Burgunder blauer, Blauer etc. - în Germania; 
  4. Malterdinger, Roter Assmannshauser, etc. - în Austria; 
  5. Pignola, Pinot nera - în Italia ș.a.m.d.
Utilizare: 
  1. Din soiul de struguri Pinot noir se obțin vinuri roșii superioare, cu concentrație alcoolică ridicată, echilibrate, intens colorate și fine.
  2. În funcție de climă și de sol, se pot obține vinuri seci sau vinuri licoroase.
Originea: 
  1. Soi francez vechi, cultivat încă de pe vremea galilor. Este menționat pe la 1300 într-o lucrare a poetului Eustache Deschamps.
  2. Este cultivat de secole în provincia franceză Bourgogne, formând baza dortimentului în această cunoscută podgorie.
Arealul de răspândire și de cultură: 
  1. Pinot noir este un soi cosmopolit, fiind cultivat în Franța, Ungaria, Cehia, Serbia, Germania, Italia, Statele Unite, Elveția, Anglia etc.
  2. În România se cultivă în podgoriile din Transilvania, la Drăgășani, Segarcea, Dealul Mare, Sâmburești, Murfatlar etc.
Descriere botanică: 
  1. Lăstarii sunt striați, castanii pe partea expusă la soare, cu urme de scamă și verzi pe partea umbrită.
  2. Inflorescențele sunt inserate pe nodurile 5/6, mai rar pe 4/5.
  3. Strugurii sunt uniaxiali - rareori uniaripați - cilindrici, de 10 - 11 cm lungime, cu boabele îndesate.
  4. Bobul este negru, crocant, sferic, de 12 - 14 cm diametru. Pielița este groasă, acoperită cu pruină.
Caracterizarea agrobiologică: 
  1. Soiul Pinot noir dezmugurește în decursul lunii aprilie sau poate întârzia uneori până la începutul lui mai.
  2. Înflorește în prima jumătate a lui mai și începutul lui iunie, în funcție de an și de microclimatul zonei.
  3. Strugurii dau în pârgă la sfârșitul lunii iulie și până la jumătatea lunii august.
  4. Maturarea strugurilor are loc în cursul lunii septembrie.
  5. Are vigoare mică de creștere.
  6. Portaltoii recomandați pentru Pinot noir sunt 41 B și SO4-4, care îi imprimă vigoare și precocitate.
  7. Pinot noir se comportă bine în toate regiunile viticole ale țării. Pe terenurile în pantă, însorite, dă cele mai bune rezultate.
  8. Este un soi foarte rezistent la ger și la secetă, relativ sensibil la mană și făinarea, și foarte sensibil la putregaiul cenușiu al strugurilor.
Caracterizarea agrofitotehnică: 
  1. Soiul Pinot noir are bună fertilitate, 90% dintre lăstari fiind fertili.
  2. Este recomandată conducerea pe semitulpină, cordon bilateral, cu tăiere în elemente scurte de rod.
  3. Necesită doze moderate de îngrășăminte - N100P150K150 kg/ha substanță activă.
Caracterizarea tehnologică: 
  1. Deși este un soi rezistent la secetă, irigațiile în perioadele secetoase conduc la sporuri de producție.
  2. Datorită sensibilității sale la putregai, se recomandă desfrunzitul parțial, pentru a limita umiditatea din preajma strugurilor.
  3. Este un soi de calitate, ce acumulează cantități mari de zahăr, cu o aciditate moderată.
  4. Data culesului trebuie stabilită cu atenție, deoarece întârzierea culesului, pentru obținerea unei colorații mai bune, conduce la o scădere a acidității mustului și obținerea de vinuri plate și greoaie. Dacă sunt culeși prea devreme, vinul va fi prea acid, insuficient colorat și cu slab alcoolizat.

Epoca de maturare:

Productivitatea: 
  1. Productivitatea soiului Pinot noir este scăzută datorită dimensiunii reduse a strugurilor (5 - 7 t/ha).
  2. Producția medie la butuc este de 1-3 kg/ha, în funcție de zonă și de tehnologia de cultură aplicată.
Variații si clone: 

Fiind un soi atât de vechi, Pinot noir are numeroase variații fenotipice, dintre care unele s-au stabilizat ca soiuri, cum sunt soiurile Burgund și Ischia.

Zonarea: 
  1. Soiul Pinot noir este cultivat pe suprafețe mai mici decât alte soiuri, pe suprafețe mai mari fiind întâlnit în podgoriile din Muntenia, Banat, Oltenia și Dobrogea.