Tipuri de crăpare
Pieliţa tomatelor crapă în două feluri diferite: radial, adică de la punctul de prindere de ramură spre vârf (ca în imagine) şi circular, adică de jur împrejurul „burţii”.
Când apare crăparea
Roşiile crapă în momentul în care survine maturizarea. La soiurile care sunt şi genetic sensibile, fisurarea pieliţei apare încă de când sunt verzi. Crăparea circulară apare mai ales atunci când roşiile sunt lăsate prea mult timp pe rug.
Cauzele crăpării
-
Dacă planta are o creştere prea rapidă, în combinaţie cu temperaturi ridicate şi nivel ridicat de umiditate în sol, poate conduce la crăparea fructelor.
-
Plantele care primesc prea mult îngrăşământ pe bază de azot, iar îngrăşământ pe bază de potasiu insuficient pot, de asemenea, să producă roşii crăpate.
-
Diferenţa de temperatură din interiorul tomatei şi exterior favorizează, de asemenea, crăparea.
-
Roşiile expuse la soare intens vor suferi o creştere a presiunii interne. Aceasta, în combinaţie cu temperaturi scăzute pe timpul nopţii, va determina o dilatare şi o contracţie care, de asemenea, poate conduce la crăpare.
-
Udarea neregulată este o altă cauză a crăpării.
Cum prevenim crăparea
-
Prin fertilizare corectă: tomatele au nevoie de mai mult azot în faza de dezvoltare a frunzişului şi de mai mult potasiu după apariţia florilor.
-
Prin lăstărire corectă. Înlăturarea excesivă a lăstarilor expune roşiile la soare, fapt ce conduce la fenomenul descris mai sus. Păstrarea sănătăţii frunzelor este, de asemenea, foarte importană, pentru a asigura roşiilor faţă de soarele prea intens.
-
Prin udare corectă. Aceasta înseamnă să vă asiguraţi că pământul dispune constant de o bună umiditate. Mulcirea zonei din jurul plantei ajută foarte mult la păstrarea apei în sol.
Ce facem cu roşiile crăpate
Deşi inestetice, roşiile crăpate nu sunt mai puţin delicioase. Singura diferenţă este aceea că îşi pierd aspectul comercial – în cazul în care intenţionaţi să le vindeţi – şi că nu vor mai putea fi păstrate la fel de mult ca cele sănătoase.
