Flori de splinuță: ca niște speluțe!
Flori de splinuță: ca niște speluțe!
Darurile vindecătoare (prea puțin cunoscute) ale splinuței
Tufă de splinuță
Tufă de splinuță
Frunze de splinuță
Frunze de splinuță
Darurile vindecătoare (prea puțin cunoscute) ale splinuței
Se mai numește și: 
splinariță, planta-rănilor, smăoaică, floare-buiacă, varga-de-aur, floare-boierească
Unde se găsește: 
  1. Preferă pădurile rare de conifere, crângurile, tufișurile, fânețele, șanțurile umede, coastele dealurilor.
  2. Se întâlnește de la câmpie până în zona montană.
  1. Plantă erbacee, perenă, rizomatoasă.
  2. Tulpina este dreaptă, înaltă de până la 1m, cu ramificare la vârf.
  3. Frunzele de la bază sunt ovale și dințate pe margini
  4. Florile sunt galben-aurii, ca niște steluțe, grupate în inflorescențe.

Înflorește în:

  Iulie  August  Septembrie
Ce se recoltează: 
  1. Se recoltează partea aeriană a plantei, atunci când este în plină înflorire.
  2. Rizomii se recoltează toamna sau primăvara foarte devreme.

Se recoltează în:

  Martie  Iulie  August  Septembrie  Noiembrie
Proprietăți terapeutice: 
  1. Splinuța are proprietăți febrifuge, sudorifice, antitoxice, astringente, expectorante, antidiareice, antihemoragice, carminative, coleretice, antihelmintice, hipocolesteromiante, antialergice, antiseptice-urinar, antifungice, diuretice, cicatrizante, antiinflamatoare, vulnerare, imunostimulatoare.
Acțiuni terapeutice: 
  1. Preparatele medicinale din splinuță sunt utilizate pentru: 
Alte utilizări: 
  1. Splinuța este și un colorant natural, fiind utilizată la vopsirea în galben a țesăturilor.
  2. Intră în compoziția unor medicamente pentru afecțiunile prostatei.

Plante care se recoltează în Martie