Năpraznicul, miros neplăcut, dar proprietăți multi-vindecătoare

Se mai numește și:

bănat, buruiană-de-săgetătură, buruiană-de-roșeață, iarba-pârciului, ciocul-berzei, ursan, priboi-căpresc, închegătoare, iarba-sângelui

Unde se găsește:

Crește în flora spontană din pădurile de fag și molid, pârâuri umbrite, mărăcinușuri, pe lângă stâncării, ziduri vechi și dărâmături.

Plantă erbacee anuală sau bienală, cu formă de tufiș.
Tulpina are între 20 - 40 cm, este fragedă, roșiatică, cu ramuri subțiri și păroase.
Frunzele au culoarea roșiatică, sunt opuse, cu 3 - 5 foliole glandulos-păroase atât pe partea superioară, cât și pe cea inferioară.
Florile au dimensiuni mici și sunt roșietice cu nuanță violacee. Sunt grupate câte 3 în vârful pedunculilor, care au peri glanduloși.
Fructele sunt capsule formate din 5 achene. Au formă de cioc.

Înflorește în:

Iunie Iulie August Septembrie

Ce se recoltează:

În scop terapeutic se utilizează partea aeriană a plantei, care are miros de capră.
Se recoltează la începutul înfloririi.

Proprietăți terapeutice:

Năpraznicul are proprietăți astringente, antidiareice, antispastice, depurative, diuretice, emoliente, antitumorale, anticanceroase, antiseptice, cicatrizante, antiinflamatoare, hemostatice, antihemoragice, vulnerare, antidiabetice, antisterilice, afrodiziace, hipotensive, tonifiante.

Acțiuni terapeutice:

Năpraznicul are acțiuni terapeutice în următoarele afecțiuni: