Chasselas doré
Chasselas doré
Chasselas doré
  1. În România, soiul Chasselas doré mai este numit: Șasla aurie, Chasselas, Șasla, Ciasla.
  2. În alte zone ale lumii, acest noi mai este cunoscut sub o mulțime de sinonime: Abelione, Abelone, Albilloidea, Amber Chasselas, Queen Victoria, Common Muscadine, Amber Muscadine​, Early White Teneriffa, White Nice, Gold Bordeaux  - în Marea Britanie; Chasselas doré, Blanchette, Blanquette, Bon blanc, Bordo, Bournet, Bournot, Chasselas, Chasselas Angevin, Chasselas blanc royal, Chasselas blanchette, Chasselas crognant, Chasselas croquant, Chasselas de Bar-sur-Aube, Chasselas de Bordeaux, Chasselas de Florence, Chasselas de Fontainebleau, Chasselas de Jalabert, Chasselas de la Contrie, Chasselas de la Naby, Chasselas de Moissac, Chasselas de Montauban, Chasselas de Mornain, Chasselas de Pondichery, Chasselas de Pontchartrain, Chasselas de Pouilly, Chasselas de Quercy, Chasselas de Rappelo, Chasselas de Teneriffe, Chasselas de Thomeri, Chasselas de Toulaud, Chasselas de Vaud, Chasselas du Doubs, Chasselas du Portugal, Chasselas du Roi, Chasselas du Serial, Chasselas du Thor, Chasselas Dugommier, Chasselas dur, Chasselas fendant, Chasselas hâtif de Tenerife, Chasselas haute séléction, Chasselas Jalabert, Chasselas jaune ciré, Chasselas Piros, Chasselas plant droit, Chasselas Reine Victoria, Chasseals Salsa, Chasselas Tokay Angevine, Chasselas vert de la Côte etc. - în Franța; Fendant blanc, Blanchette, Rosmarinentraube, Welsche - în Elveția; Gutedel weisser, Pariser Gutedel, Gemeiner Gutedel, Moster, Edelweiss, Sussling, Susstraube, Silberling, Junker, Schönedel, Krachmoster - în Germania; Chasselas dorato, Trebiano tedesco, Marzemina bianca - în Italia; Florenci jouana - în Spania etc.
Utilizare: 
  1. Prima utilizare este cea de strugure de masă, fiind foarte apreciat datorită savorii și timpurietății sale de apariție pe piață. Totuși, popularitatea sa este în scădere, datorită soiurilor noi, apirene, apărute în ultima vreme.
  2. Soiul Chasselas doré poate fi și vinificat, obținându-se un vin alb de masă, ușor, cu o concentrație alcoolică de 10-11fără calități deosebite.
Originea: 
  1. Nu este clarificată originea, existând presupuneri care originează soiul Chasselas doré în Asia Mică, altele în Egipt, Franța sau Elveția.
  2. Este unul dintre cele mai vechi soiuri, fiind cunoscut în cultură din secolul al XII-lea.
Arealul de răspândire și de cultură: 
  1. Este probabil cel mai răspândit soi de struguri din lume, motiv pentru care este utilizat ca reper în epocile de maturare a strugurilor (epoca a III-a de maturare este numită și epoca Chasselas-lelor).
  2. Arealul său de cultură se suprapune cu aria de cultură a viței de vie pe glob.
  3. În România, soiul Chasselas doré se cultivă în toate zonele viticole, însă cei mai apreciați struguri se obțin în Podgoriile Odobești-Panciu, Dealu Mare și Leordeni-Pitești.
Descriere botanică: 
  1. Lăstarul este roșu-vinețiu, cu urme de scamă pe vârf.
  2. Inflorescențele apar pe nodurile 6/7, mai rar pe 5/6 ori pe 5/7.
  3. Polenul este fertil, ceea ce conferă soiului autofertilitate, putând fi cultivat în plantații pure. De asemenea, este un foarte bun polenizator pentru alte soiuri.
  4. Strugurii sunt de mărime mijlocie, de 13-15 cm lungime, cu boabe nu prea dese, galben-aurii.
  5. Bobul este sferic, de mărime mijlocie, cu miez crocant, dulce acrișor, nearomat și cu must incolor. Pielița este groasă, acoperită cu pruină, rezistentă la transport.
Caracterizarea agrobiologică: 
  1. Soiul Chasselas doré este puțin pretențios și se adaptează bine atât la șes, cât și la deal, însă cei mai buni struguri se obțin pe pantele însorite. 
  2. Preferă solurile scheletice, din zonele colinare și subcarpatice. Pe soluri fertile de șes produce mult, însă pentru rigorile strugurilor de masă producția este de slabă calitate, boabele rămân verzi iar pulpa zemoasă.
  3. Dezmugurește în cursul lunii aprilie, în unii ani această fază putând să întârzie până la începutul lunii mai.
  4. Înflorește, de cele mai multe ori, în luna iunie, dar și la sfârșitul lui mai, în anii mai timpurii.
  5. Strugurii intră în pârgă cel mai devreme în a doua decadă a lunii iulie și fenomenul poate întârzia până la mijlocul lui august.
  6. Maturarea strugurilor se produce la sfârșitul lui august dar, în funcție de microclimat și de regimul termic anual, poate întârzia și până în octombrie.
  7. Chasselas doré este un soi cu creștere relativ viguroasă. Dacă încărcătura de rod lăsată este mică, lăstarii cresc exagerat, depășind și 3 metri.
  8. Portaltoii cei mai indicați pentru acest soi sunt cei viguroși precum: SO4-4, 140 Ru, SC 71, care asigură o bună garnisire a butucilor cu elemente de rod.
  9. Chasselas doré nu este rezistent la ger și brumă și e puțin rezistent la secetă și mană.
  10. Nu este atacat de Oidium și de putrezirea cenușie. Nu este atacat de EudemisCochilis și nici de păianjenul roșu.
Caracterizarea agrofitotehnică: 
  1. Formele de conducere recomandate pentru acest soi sunt capul înălțat Dr. Guyot cu verigi lungi de rod de 10-14 ochi și cordonul bilateral cu tăieri în cepi roditori.
  2. Distanța de plantare recomandată este de 1,6 - 2 m între rânduri și 1,4 - 1,5 m între butuci.
  3. Operațiunile în verde, în special ciupitul din preajma înfloritului, determină o creștere a producției de până la 22%, fără a fi afectată calitatea strugurilor.
Caracterizarea tehnologică: 
  1. Soiul Chasselas doré găsește condiții de cultură în toate zonele viticole ale țării, chiar și în cele cu așezare nordică.
  2. În funcție de condițiile climatice specifice din podgorii, maturarea strugurilor este atinsă începând cu mijlocul lunii august, în zona București, întârziind mai mult sau mai puțin în celelalte podgorii.

Epoca de maturare:

Productivitatea: 
  1. Chasselas doré dă producții mari, în mod constant.
  2. Producția maximă de struguri a unui butuc este de 5,6 kg.
Zonarea: 
  1. În țara noastră, Chasselas doré ocupă 1/3 din suprafețele de vii pentru struguri de masă.
  2. În Elveția este principalul soi pentru struguri de vin.
conținut sponsorizat