Originea şi popularitatea
-
„Căpşunica” are origini americane, soiul fiind obţinut în urmă cu 200 de ani, în Carolina de Sud.
-
Numele său original este „Isabella”, însă aroma puternică de căpşuni, atât a strugurilor, cât şi a vinului, i-a atras numele de „Căpşunică”.
-
În secolul al XIX-lea a fost adus în Europa, cunoscând apoi o răspândire impresionantă.
-
Popularitatea deosebită a soiului se datorează uimitoarei sale rezistenţe la boli (foarte rar afectat), la dăunători (imun la filoxeră) şi la ger. În iernile grele în care „Căpşunica” e puţin afectată de ger, sute de hectare din alte soiuri de viţă au murit cu totul.
-
Datorită rezistenţei deosebite la ger, „Căpşunica” e unul dintre soiurile cele mai potrivite pentru formare de bolţi de viţă.
-
„Căpşunica” se înmulţeşte uşor, prin butaşi, nefiind necesară altoirea.
-
Acest soi poate fi cultivat în zonele marginale, unde alte soiuri nu fac faţă.
-
În majoritatea ţărilor europene este interzisă prin lege înmulţirea sa, deoarece acest soi este considerat inferior, însă poate fi întâlnit încă în foarte multe gospodării.
Strugurii şi vinul
-
Strugurii de „Căpşunică” ating maturitatea în prima decadă a lunii octombrie.
-
Vinul de căpşunică are nuanţă roz, este apos, uşor acidulat, însă, dacă este bine făcut, e deosebit de savuros.
-
Este considerat de specialişti ca fiind de calitate inferioară, însă aroma sa şi alcoolizarea slabă îl menţin în preferinţele multora, fiind foarte prezent pe mesele românilor, de sărbători.
Documentare suplimentară:
Cum se fac butașii de Căpșunică