Poroinicul, orhideea pe care bunicii noștri o numeau „sculătoare”
Poroinicul, orhideea pe care bunicii noștri o numeau „sculătoare”
Poroinicul, orhideea pe care bunicii noștri o numeau „sculătoare”
Poroinicul, orhideea pe care bunicii noștri o numeau „sculătoare”
Se mai numește și: 
sculătoare, gemănariță, untul-vacii, bujor, salep, bujorei, limba-cucului
Unde se găsește: 

Crește prin tufișuri, fânețe, pășuni umede și păduri rărite, pe lângă izvoare.

  1. Orhidee perenă, firavă, cu 2 tuberculi bine dezvoltați.
  2. Tulpina este dreaptă, roșiatică spre vârf, cu dimensiuni între 20 - 70 cm.
  3. Frunzele sunt oblong-lanceolate, mai late către vârf.
  4. Florile, grupate în raceme terminale, sunt zigomorfe, pintenate, cu tepale de culoare liliachie.
  5. Fructele sunt capsule.

Înflorește în:

  Iunie  Iulie
Ce se recoltează: 
  1. În scop terapeutic se utilizează rădăcinile tuberizate, tinere, ce se recoltează după înflorire, spre toamnă.
  2. Tuberculii de dimensiuni reduse se replantează, pentru refacerea plantelor.

Se recoltează în:

  August
Proprietăți terapeutice: 

Poroincul este apreciat în medicina naturistă pentru proprietățile sale antidiareice, astringente, antiinflamatoare, emoliente, afrodiziace, fortifiante, răcoritoare.

Acțiuni terapeutice: 

Acțiunea terapeutică a plantei vizează:

Alte utilizări: 
  1. Tuberculii de poroinic sunt alimente hrănitoare în supe, lapte dulce, jeleuri, ciocolată.
  2. Ingredient în băuturi pentru întărirea organismului la copii și pentru convalescenții surmenați.