Un keiki proaspăt transplantat.
Un keiki proaspăt transplantat.
Un keiki transplantat anticipat poate rămâne legat de planta mamă până la uscarea tijei.
Un keiki transplantat anticipat poate rămâne legat de planta mamă până la uscarea tijei.
Un keiki pregătit pentru transplantarea anticipată.
Un keiki pregătit pentru transplantarea anticipată.

Când se transplantează un keiki

  1. De regulă, un keiki se transplantează atunci când are minim 3 frunze şi 3-4 rădăcini, din care 2 au depăşit 5cm.
  2. În acel moment, noua plantă se desprinde de planta mamă prin tăierea tijei la 2-3cm. Tija se elimină prin tăierea la aceeaşi distanţă de la planta mamă.
  3. De regulă, semnalul de transplantare este dat de ofilirea şi uscarea tijei ce leagă noua plantă de orhideea-mamă.
  4. În acel moment, noua plantă trebuie mutată de urgenţă într-un nou ghiveci.

Metoda mai bună: transplantarea anticipată

  1. O metodă şi mai inteligentă de transplantare este aceea de a aşeza noua plantă într-un nou ghiveci, după apariţia primelor rădăcini.
  2. Transplantarea propriu-zisă constă în aşezarea rădăcinilor noii plante pe suprafaţa substratului, fixându-se să rămână stabilă.
  3. Atenţie! De regulă rădăcinile noilor plante cresc în partea superioară, deoarece frunzele se lasă în jos, fiind mai grele. Pentru a aşeza rădăcinile în poziţia corectă, va trebui să răsuciţi tulpină, însă cu delicateţe, deoarece este casantă!
  4. Nu trebuie să vă chinuiţi să aşezaţi noua plantă perfect vertical în ghiveci. Şi un unghi de 30° este suficient. După acomodare, planta se va aşeza singură într-o poziţie mai confortabilă.
  5. Udările se fac ca la o plantă matură, poate un pic mai abundente, până rădăcinile coboară la fundul vasului. 
  6. Când sunt 6-7 rădăcini şi planta pare stabilizată, tija de conectare la planta mamă poate fi tăiată.
  7. Dacă nu vă grăbiţi, puteţi aştepta uscarea naturală a tijei, fenomen care va anunţa clar că tânăra plantă nu mai are nevoie de ajutor.

Avantajele transplantării anticipate

  1. Tânăra plantă se stabilizează într-un nou ghiveci mai repede.
  2. Riscul de eşec este mult mai mic decât în cazul transplantării cu detaşare de planta mamă.
  3. Metoda imită modul în care planta se comportă în mediul natural.