Urzica-moartă, în topul plantelor medicinale pentru femei

Se mai numește și:

urzică albă, urzică galbenă, zebrea, sugel alb, sugel galben, urzică creață, urzică creață, urzică surdă, urzica câinelui, urzici mortărețe, fața mâței, mierea ursului, gălbiniță, țigancă

Unde se găsește:

Crește frecvent în pădurile umede de foioase și în poienile subalpine, prin tufișuri umbroase, pârloage, locuri părăsite, pe dărâmături și ziduri, la marginea drumurilor și a căilor ferate.

Plantă erbacee anuală sau bienală.
Rizomul este orizontal, iar rădăcinile sunt adventive.
Tulpinile aeriene au între 20 - 50 cm și sunt pubescente, cu puține ramuri ce pornesc de la bază.
Frunzele, dispuse opus, au formă triunghiular-ovală și margini serate. Sunt păroase, cu pețiolul lung.
Florile, dispuse la subsoara frunzelor, sunt constituite din 5 petale unite, tubuloase, de culoare albă sau galbenă.
Fructele sunt nucule brune sau verzi-olive.

Înflorește în:

Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie

Ce se recoltează:

În scop terapeutic se utilizează partea aeriană a plantei (flori, frunze).
Se recoltează atât înainte, cât și în timpul înfloririi.
Au miros slab de miere și gust dulce-mucilaginos.

Se recoltează în:

Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie

Proprietăți terapeutice:

Urzica moartă este apreciată în medicina naturistă pentru proprietățile sale depurative, hemostatice, colagoge, diuretice, expectorante, emoliente, antiinflamatoare, sedative, narcotice, antiepileptice, tonice, rezolutive, răcoritoare, astringente, cicatrizante, vulnerare, reumatismale.

Acțiuni terapeutice:

Acțiunea terapeutică a plantei vizează: