Merișorul, campion în menținerea sănătății tractului urinar
Merișorul, campion în menținerea sănătății tractului urinar
Merișorul, campion în menținerea sănătății tractului urinar
Merișorul, campion în menținerea sănătății tractului urinar
Merișorul, campion în menținerea sănătății tractului urinar
Se mai numește și:
afin roșu, coacăz-de-munte, pironici, smârdar, stropșeli, bujorUnde se găsește:
Merișorul crește în flora spontană din regiunea de munte până în etajul alpin inferior, prin tufărișuri, rariști de pădure, turbării, pajiști alpine.
- Subarbust cu formă de tufă, uneori târâtor.
- Tulpina este dreaptă, cu ramuri cenușii, cu dimensiuni între 10 - 30 cm.
- Frunzele, dispuse altern, sunt persistente, obovat-eliptice, lucioase, pieloase, cu pețiolul scurt.
- Florile, grupate în raceme, sunt campanulate, cu petale alb-roz.
- Fructele sunt bace de culoare roșie, comestibile.
- Semințele au culoarea brună și sunt semilunare.
Înflorește în:
Ce se recoltează:
În scop terapeutic se utilizează:
- frunzele, ce se recoltează în perioada septembrie-octombrie și se usucă la umbră. Au gust astringent.
- fructele, ce se recoltează la maturitate.
Se recoltează în:
Proprietăți terapeutice:
Merișorul este foarte apreciat în medicina naturistă pentru proprietățile sale antiseptice, bactericide, dezinfectante urinar, diuretice, antiinflamatoare, astringente, antidiareice, antihemoragice, antidiabetice, sudorifice.
Atenție Nu este recomandat consumul de merișor în cazul femeilor gravide și a bolnavilor cu insuficiență renală. Administrat în doze mari, produce iritații gastrice și fenomene alergice.
Acțiuni terapeutice:
Acțiunea terapeutică a merișorului vizează:
Pentru uz intern:
Alte utilizări:
Fructele de merișor sunt folosite în prepararea compoturilor, gemurilor, dulceții și a murăturilor.
