)
Utilizările medicinale ale ipcărigei (floarea-miresei)
)
Utilizările medicinale ale ipcărigei (floarea-miresei)
)
Utilizările medicinale ale ipcărigei (floarea-miresei)
)
Utilizările medicinale ale ipcărigei (floarea-miresei)
)
Utilizările medicinale ale ipcărigei (floarea-miresei)
)
Utilizările medicinale ale ipcărigei (floarea-miresei)
Se mai numește și:
floarea-miresei, coroana-miresei, gipsăriță, ipărige, scuturice, ciuin alb, gipsofilaUnde se găsește:
- Crește în flora spontană la marginea pădurilor și a căilor ferate.
- Planta preferă terenurile nisipoase și ușoare din Dobrogea, Delta Dunării, sudul Moldovei, Câmpia Română.
- În general, se cultivă soiurile valoroase - Flamingo, Bristol Fairy, Floros.
- Plantă erbacee perenă.
- Rădăcina este groasă, lungă.
- Tulpina are între 60 - 90 cm, are noduri umflate și ramuri la bază.
- Frunzele apar câte 2 la noduri. Sunt opuse, liniare, în formă de lance.
- Florile, dispuse în inflorescențe laxe, sunt mici și albe, uneori roze.
- Fructele sunt capsule.
Înflorește în:
Ce se recoltează:
- În scop terapeutic se utilizează rizomii groși și rădăcinile cilindrice cu dimensiuni de 2 - 4 cm.
- Se recoltează toamna, în perioada august-septembrie, și primăvara devreme, de la plantele de minimum 3 ani.
- Au gust dulceag, vâscos, apoi amărui.
Se recoltează în:
Proprietăți terapeutice:
Ipcărigea este apreciată în medicina naturistă pentru proprietățile sale expectorante, sudorifice, hemolitice, depurative, diuretice, antihelmintice, antireumatice, cicatrizante, aperitive, stimulente, tonice.
Acțiuni terapeutice:
Acțiunea terapeutică a plantei vizează:
Pentru uz intern:
Pentru uz extern:
Alte utilizări:
- Plantă decorativă pentru parcuri și grădini.
- Spumant la prepararea halvalei și alviței.
- Detergent pentru țesături fine, haine, blănuri.
- Ipcărigea este folosită și la fabricarea săpunurilor și a detergenților superiori.
