Silnicul, buruiana foarte preţuită de vindecătorii populari

Se mai numește și:

rotunjoară, rotungioară, orbalț, buruiana-leacului, buruiana-zgăibii, iarba-cârtițelor, supărare, brâncă, coada-ielelor, prelungioasă, iedera-zânelor

Unde se găsește:

Crește în flora spontană din toate regiunile țării, în pădurile de foioase, tufărișuri, livezi, fânețe, la marginea drumurilor.

Plantă erbacee perenă.
Rădăcinile sunt lignificate.
Tulpina este orizontală, târâtoare, puțin păroasă, și, în funcție de condițiile de mediu, poate avea între 30 - 60 cm. Formează lăstari floriferi ascendenți.
Frunzele sunt rotunde, cu aspect cordiform sau reniform, și cresc opus una față de alta pe tulpină. Marginile frunzelor sunt crenate. Frecate între degete, frunzele de silnic eliberează un miros distinct.
Florile sunt bilateral-simetrice, pe tipul 5, cu petale albastre-violete sau roșii-lilichii, cu pete violete.
Fructele sunt tetraachene, netede, ovoide, de culoare brună.

Înflorește în:

Aprilie Mai

Ce se recoltează:

În scop terapeutic se utilizează partea superioară a plantei, ce se recoltează în perioada înfloririi.

Aprilie Mai

Proprietăți terapeutice:

Silnicul este apreciat pentru proprietățile sale expectorante, emoliente, pectorale, antiinflamatoare, antipiretice, diuretice, antispastice, emenagoge, vermifuge, antialgice, vulnerare, cicatrizante, dezinfectante extern, rezolutive, tonice, antiscorbutice, fortifiante, excitante general.
Silnicul a fost folosit în Evul Mediu contra afecțiunilor bronșice și a febrei.
Planta cunoscută din vechime, era foarte preţuită de vindecătorii populari, dovada cele peste 20 de nume sub care e cunoscută în toate zonele ţării.

Acțiuni terapeutice:

Silnicul are propreități terapeutice în: