Asmățuiul, antidotul natural al conjunctivitei și blefaritei

Se mai numește și:

asmățuchi, tulbureea, hiasmă, chervăl, hasmaciucă, hasmățuchi

Unde se găsește:

Se întâlnește frecvent în flora spontană din Elveția, Franța, Germania.
La noi în țară, este cultivată în grădini din Transilvania, Banat, Bucovina.

Plantă erbacee anuală.
Rădăcinile sunt pivotante, de culoare albă.
Tulpinile au între 70 - 100 cm, sunt goale pe interior și au formă cilindrică.
Frunzele sunt penat-sectate, trilobate, dispuse altern. Degajă un miros plăcut.
Florile, adunate în umbele compuse, au dimensiuni mici și sunt albe.
Fructele sunt achene mici, negricioase, lucioase.
Observații Specia spaniolă Anthriscus odorata are un miros foarte puternic, iar frunzele și rădăcinile sunt cărnoase și comestibile.

Înflorește în:

Mai Iunie

Ce se recoltează:

În scop terapeutic se utlizează:

lăstarii floriferi și frunzele proaspete, ce se recoltează la înflorire, de 2 ori pe an.
fructele, ce se recoltează la maturitate. Au gust aromat, dulgeag.

Popular, se spune că vindecă sughiţul.

Se recoltează în:

Mai Iunie

Proprietăți terapeutice:

Asmățuiul are proprietăți laxative, purgative, depurative, digestive, stimulente biliare, aperitive, tonice, răcoritoare, diuretice, vitaminizante, mineralizante, antiinflamatoare, cicatrizante, antiseptice, vulnerare, rezolutive.

Acțiuni terapeutice:

Acțiunea terapeutică a asmățuiului vizează: