Calomfirul, planta de leac a dacilor

Se mai numește și:

balsamită, bumbișor, calapăr, dumbravnic, izma-Maicii-Preciste, spiculețe, călugăr

Unde se găsește:

Se cultivă în grădinile țărănești, în special pentru mirosul plăcut al frunzelor.
Cultura florilor de calomfir în ţara noastră este cunoscută din cele mai vechi timpuri, iar provenienţa lor este foarte diferită. În lucrările scriitorului antic Dioscoride se semnalează că în Dacia exista cultura roiniţei, cimbrului şi calomfirului.

Plantă erbacee perenă, aromatică, care are rizom și rădăcini adventive.
Tulpina este dreaptă, lungă de 60 - 120 cm, catifelată, cu puține ramuri.
Frunzele sunt ovale sau eliptice, compuse, cu marginea ușor zimțată.
Florile sunt galbene, mici, rotunde, adunate în calatidii.
Fructele sunt achene cu cinci coaste și o coronulă în vârf.

Înflorește în:

Iulie August

Ce se recoltează:

În scop terapeutic se utilizează partea aeriană a plantei.

Se recoltează în:

Iulie August Septembrie

Proprietăți terapeutice:

Calomfirul este apreciat în medicina naturistă pentru proprietățile sale hepatoprotectoare, digestive, carminative, antispastice, vermifuge, anticanceroase, antioxidante, antiinflamatoare, revitalizante, relaxante, diuretice, emenagoge, antihemoragice, antibiotice, tonice.

Atenție Se va evita administrarea de calomfir în timpul sarcinii, deoarece poate provoca avortul spontan. Nu trebuie depășită doza limită admisă, pentru că planta poate fi toxică şi poate produce convulsii şi stop cardiorespirator.

Acțiuni terapeutice:

Acțiunea terapeutică a calomfirului vizează: