Lemnul dulce, folosit de secole în tratarea ulcerului și a tusei
Lemnul dulce, folosit de secole în tratarea ulcerului și a tusei
Lemnul dulce, folosit de secole în tratarea ulcerului și a tusei
Lemnul dulce, folosit de secole în tratarea ulcerului și a tusei
Lemnul dulce, folosit de secole în tratarea ulcerului și a tusei
Se mai numește și: 
licviriție, iarbă-dulce, dulcișor, rădăcină-dulce
Unde se găsește: 
  1. Crește în flora subspontană din pajiști, tufărișuri, albii părăsite, soluri nisipoase.
  2. Poate fi cultivat. Lemnul-dulce se înmulțește prin stoloni de la rădăcina principală, după anul II.
  1. Subarbust peren cu rizom solid, ramificat, galben la interior și cu gust dulce.
  2. Tulpinile sunt lemnoase și ating dimensiuni între 50 - 150 cm.
  3. Frunzele sunt ovale, rotunjite la vârf, imperipenat-compuse.
  4. Florile au culoare albastre-violacee și sunt grupate în ciorchine.
  5. Fructele sunt păstăi catifelate, glabre, de culoare brună.

Înflorește în:

  Iunie  Iulie  August
Ce se recoltează: 
  1. În scopuri terapeutice se folosesc rizomii de culoare brună în interior, de la plante de 3 - 4 ani.
  2. Recoltarea are loc atât primăvara (lunile martie - aprilie), cât și toamna (lunile septembrie - octombrie).

Se recoltează în:

  Martie  Aprilie  Septembrie  Octombrie
Proprietăți terapeutice: 
  1. Lemnul-dulce are proprietăți antispastice, laxative, purgative, antiulceroase, hepatoprotectoare, expectorante, fluidizante ale secrețiilor traheobronhice și faringiene, antiinflamatoare, diuretice, tonice, edulcorante, aromatizante.
  2. Atenție Orice cură internă cu lemn-dulce nu poate dura mai mult de 30 de zile.
Acțiuni terapeutice: 

Acțiunea terapeutică a lemnului-dulce vizează:

Alte utilizări: 
  1. Este folosit ca îndulcitor pentru prăjituri, băuturi răcoritoare și tutun.
  2. Este folosit și în cosmetică, la prepararea unor creme.

Plante care se recoltează în Martie