Preocupările pentru vie și vin în arealul podgoriei Alba sunt prea vechi ca istoria să le știe începuturile. Epoca romană a lăsat vestigii marcate de motive viticole. Foarte prețioasă este o tăbliță ceramică cerată, datând de la mijlocul veacului al II-lea, care contabiliza cheltuielile unui ospăț, din care nu lipsea mențiunea cu privire la cantitatea și costul vinului consumat.
Pare că în podgoria Alba s-a cultivat vița și s-a făcut vin de când e lumea. Unii cred chiar că viile și vinul din Transilvania i-au făcut pe maghiari să se așeze aici și să nu-și continue marșul spre vestul Europei, așa cum au făcut-o atâtea alte popoare migratoare.
După anul 1500, referirile la cultura viței și meșteșugul vinului în zonă sunt la tot pasul. Mai interesantă este lista descoperită în satul Roșia Montană în care sunt descrise două feluri de vin: Vinum și Merum.
Martin Opitz (1597-1639), profesor la gimnaziul din Alba Iulia, relata revoltat despre un anume baron maghiar care poruncea să i se aducă la Cluj struguri cărați de spatele unui iobag român, pentru a savura mai cu poftă rodul viei sale de la Țelna.
În secolul al XIX-lea, o carieră deosebită o face soiul Riesling italian, vinurile produse aici din acest soi fiind comparate cu cele obținute pe valea Rinului.
La câteva concursuri internaționale de la începutul veacului al XX-lea, vinurile albe produse din soiurile Rieslingul italian și Fetească albă au strălucit, fiind recunoscute ca vinuri de mare valoare.
