Substanţă bioactivă retardantă care, aplicată pomilor, inhibă sinteza de giberelină din rădăcini, frânându-le creşterea.
A lega un lăstar sau o ramură de un suport pentru a da pomilor fructiferi, arbuştilor sau altor plante forma dorită sau pentru a nu fi rupți de vânt.
Tip de inflorescență în formă de chiorchine compus, ale cărui ramuri secundare sunt și ele ramificate și poartă flori, spiculețe sau capitule.
Care fructifică fără ca florile să fie fecundate, însă fructele au seminţe atrofiate sau care chiar lipsesc.
Ansamblul structurilor de ţesuturi care alcătuiesc pereţii unui fruct.
Substanțe chimice cu toxicitate mare, folosite în agricultură pentru prevenirea și combaterea bolilor și dăunătorilor.
Literete "pH" reprezintă abrevierea pentru "potenţialul de hidrogen"; este indicele care exprimă activitatea (sau concentraţia) ionului de hidrogen într-o soluţie, calculat cu ajutorul unei scări logaritmice. Aceasta este cuprinsă între 1 şi 14.
Carbonat de calciu extras din cariere și măcinat în așa fel ca particulele să nu fie mai mari de 5mm. Se dă pe soluri acide, are o acțiune lentă.
Țesut de apărare ce acoperă vârful vegetativ al rădăcinii. Are forma unui degetar lung de aprox. 3 mm. În timpul creșterii, datorită frecării cu solul, celulele mature suberificate se exfoliază și mor, locul lor fiind luat de celule noi, care se formează la interior, din meristemul vârfului vegetativ.
Ramură de rod prefloriferă, la măr, păr, prun și cais, lungă de 1-10cm, cu așezare perpenticulară pe ramura mamă. Are un mugure terminal vegetativ. Aceste ramuri iau naștere din muguri axilari.
Fructul unor plante (precum măselariță, pătlagină etc.) care se deschide printr-un căpăcel sau prin desfacere în două.
Însușirea organelor plantelor de a se modela în funcție de variabilitatea factorilor de mediu și a asigura în acest mod adaptarea organismului. Cea mai ridicată plasticitate la organismele vegetale se întâlnește la frunze și se exprimă în marea lor variabilitate ca formă, mărime, culoare, dispoziție pe tulpină ș.a.m.d.
Pulbere, de obicei galbenă, constituită din grăuncioare microscopice produse de anterele staminelor, care reprezintă celulele sexuale mascule.
Transportul polenului de pe antere pe stigmatul florilor.
Soi donator de polen.
Toți indivizii aparținând unei specii care ocupă un teritoriu dat.
Strat fin cu aspect ceros care acoperă ca o brumă suprafaţa unui fruct.
Acoperit cu peri mici ca un puf.
Punctul în care se execută tăierea pentru ramificarea unei ramuri.
Rocă sedimentară calcaroasă, ușoară și poroasă, provenită din sedimentarea cenușii vulcanice.
Mraniță fibroasă cu conținut ridicat de nisip, apreciată pentru bunul său echilibru fizic și pH-ul acid (5,5%), care o recomandă ca substrat predilect pentru cultivarea plantelor calcifuge. Foarte sărac în săruri minerale, pământul de ericacee nu se folosește în stare pură decât pentru azalee. El intră totuși în compoziția a numeroase amestecuri, îndeosebi pentru ferigi, begonii, gardenii, flori cu bulbi etc.
Denumit și pământ de brazdă, este folosit în pregătirea amestecului nutritiv al solurilor în legumicultură și horticultură. Se obține din stratul superficial al solului, de pe terenuri înțelenite cu graminee și leguminoase perene sau de pe un loc cu iarbă și plante din familia trifoiului (pajiști). Prin putrezirea masei mari de rădăcini ce se află în stratul superior al solului, în decursul anilor, acesta se îmbogățește în substanțe nutritive. Are o bună structură fizică, găzduind o multitudine de microorganisme utile plantelor. Nu se folosește proaspăt, ci necesită o preparare.