Livadă de anul I, inaintea efectuării tăierilor.
Livadă de anul I, inaintea efectuării tăierilor.
Livadă de anul I, după efectuarea tăierilor.
Livadă de anul I, după efectuarea tăierilor.

Tăierile la seminţoase

Tăierile la seminţoase (măr, păr, gutui etc.) pot fi făcute de toamna, după intrarea în repausul vegetativ, adică după căderea frunzelor.

Dacă nu se reuşeşte acest lucru toamna, mai poate fi făcut şi în ferestrele iernii, dar cu consultarea atentă a prognozei meteo, astfel încât după această lucrare să nu urmeze geruri puternice în următoarele 3-4 săptămâni.

Pentru a evita acest risc, puteţi efectua tăierile începând cu mijlocul lunii februarie.

Tăierile la sâmburoase

Tăierile la sâmburoase (cireş, cais, vişin, prun, piersic etc.) pot fi făcute după data de 25 august, cu condiţia să se fi făcut deja recoltatul. Astfel, pentru soiurile târzii, se vor amâna tăierile după cules.

>> Cum se fac tăierile de întreținere și tăierile de întinerire la nuc

Avantajele tăierilor timpurii

Făcute profesionist şi de timpuriu, tăierile de toamnă au avantajul că orientează toată „bucătăria” pomului doar spre formaţiunile de rod care efectiv vor forma fructele din anul viitor. Altfel, seva va fi distribuită şi spre formaţiunile de rod care oricum vor fi îndepărtate ulterior prin tăiere.

Rezultatul concret este acela că pomul va rodi mai bogat, deoarece mugurii rămaşi se vor dezvolta mai bine, beneficiind de un surplus de sevă.

Efectele nefaste ale tăierilor târzii

Cel mai greşit e atunci când tăierile se fac primăvara târziu, după ce pomii pornesc în vegetaţie.

Explicaţia e următoarea: seva din timpul iernii, care este cea mai valoroasă, are tendinţa să migreze spre mugurii din extremităţile ramurilor, exact părţile care se elimină prin tăiere.

Astfel, pomul este văduvit de resursa energetică de pornire. Acest fapt slăbeşte vigoarea pomului, afectează calitatea fructelor şi creşterea din respectivul an.

conținut sponsorizat