Cum ştiu ce specii de pomi „merg” în zona mea?

• 43 share-uri
• Share on Facebook
• Share on Twitter
• Share on WhatsApp

În general

1. Fiecare specie şi chiar fiecare soi are cerinţe particulare faţă de factorii de vegetaţie (temperatură, apă, lumină, sol).
2. De pildă, caisul are nevoie de mai puţină apă, în comparaţie cu prunul, părul, spre deosebire de piersic, se descurcă bine în soluri argiloase, cireşul are nevoie de o medie termică anuală mai ridicată decât mărul etc.
3. Cu cât altitudinea creşte, cu atât scad şansele de supravieţuire ale cireşului, piersicului şi caisului.
4. În zonele cunoscute ca nefiind optime pentru speciile pretenţioase, poziţionarea poate juca un rol cheie. Mai exact, un piersic, un cireş ori un cais, plantaţi în jumătatea de nord a ţării, pe o pantă cu expoziţie sudică, au şanse de supravieţuire categoric mai mari decât cei plantaţi pe o pantă vestică sau nordică.
5. La fel, caisul şi piersicul devin tot mai dificil de cultivat în zonele din nordul ţării.

Regula de aur

1. Dată fiind mulţimea variabilelor care determină viabilitatea unui pom, soluţia rămâne analizarea atentă a sortimentului de specii viabile în zona dumneavoastră.
2. Dacă în localitatea dumneavoastră nu există niciun piersic, cel mai probabil nu e zona lui.
3. Dacă părul prosperă la vecini, cu siguranţă vor prospera şi ai dumneavostră. Şi tot aşa.
4. E foarte important să luaţi în calcul şi factorul altitudine, precum şi vecinătatea cu văile râurilor.
5. În aceeaşi localitate, partea situată, de pildă pe deal poate fi propice culturii cireşului, în vreme ce partea situală pe vale, pe cursul unui râu, va fi, cel mai probabil, nepotrivită pentru cultura speciilor cu nevoi de temperatură mai ridicate.
6. Mai există şi situaţia în care, în anumite localităţi, pur şi simplu, nu există tradiţie pentru anumite specii, caz în care merită să „riscaţi” să introduceţi specii noi.