Se mai numește și:
Ariel, limba-boului, limba-cucului, limba-mielului, limba-câinelui, arățel, poamele-mâței, plescăiță-roșie, lipici, otrățel, papaucul-doamneiUnde se găsește:
Crește frecvent în zone necultivate, terenuri calcaroase, pe lângă ruine.
- Plantă erbacee bienală.
- Tulpina are ramuri subțiri și dimensiuni între 30 - 100 cm.
- Rădăcinile sunt cilindrice, răsucite, de culoare brună-neagră.
- Frunzele au dimensiuni mari și sunt lanceolate, dispuse linear, cu perișoare.
- Florile sunt grupate în ciorchine nectarifere și au culoarea roșie-purpurie sau violacee.
- Fructele sunt tetraachene.
Înflorește în:
Ce se recoltează:
În scop terapeutic se utilizează:
- partea aeriană proaspătă a plantei, ce se remarcă prin mirosul de șoarece
- rădăcina, ce se recoltează în al doilea an de vegetație. Se usucă și se păstrează în borcane închise ermetic.
Se recoltează în:
Proprietăți terapeutice:
Ararielul are proprietăți astringente, antihemoragice, cicatrizante, antitusive, narcotice, sedative, antiinflamatoare, vulnerare, antiflebitice.
Acțiuni terapeutice:
Ararielul are acțiuni terapeutice în:
Pentru uz extern:
Alte utilizări:
Rădăcinile de arariel sunt folosite în unele gospodării la vopsitul lânei în roșu.