Pufulița-cu-flori-mici, hepatoprotector și cicatrizant
Pufulița-cu-flori-mici, hepatoprotector și cicatrizant
Pufulița-cu-flori-mici, hepatoprotector și cicatrizant
Pufulița-cu-flori-mici, hepatoprotector și cicatrizant
Se mai numește și:
răscoage, ceaiul-lui-Ioan, zburătoare, prisăcan, bisăcan, pufuliță păroasă, limbricaș, răchițicăUnde se găsește:
Pufulița cu flori mici poate fi întâlnită în zonele cu umiditate: lacuri, mlaștini de turbă, în jurul izvoarelor și a apelor curgătoare, zăvoaie, rariști de poieni, tufărișuri, crânguri, coline, pietrișuri.
- Plantă erbacee perenă.
- Rizomul este gros, cu ramuri. Stolonii subpământeni formează la suprafață tulpini florifere.
- Tulpinile au între 50 - 150 cm înălțime, sunt păroase, mucheate, și au culoarea roșiatică.
- Frunzele sunt alterne, liniar-lanceolate. Au nervuri ce ies în relief.
- Petalele florilor sunt roz-purpurii, uneori albe. Florile sunt grupate în raceme terminale, laxe.
- Fructele sunt capsule roșcate cu perișori scurți și cu semințe alungite, zburătoare.
Înflorește în:
Ce se recoltează:
În scop terapeutic, se utilizează:
- partea aeriană a plantei (tulpini, frunze, flori), ce se recoltează în timpul înfloririi (iunie - septembrie)
- rizomi și stoloni recoltați în lunile iulie - august
Se recoltează în:
Proprietăți terapeutice:
Pufulița cu flori mici are proprietăți hepatoprotectoare, depurative, coleretice, colagoge, cicatrizante, hemostatice local.
Acțiuni terapeutice:
Printre acțiunile terapeutice ale plantei se numără:
Pentru uz intern:
Pentru uz extern:
Alte utilizări:
Florile sunt bogat-nectarifere; produc 40 - 50 kg de miere la hectar. Mierea rezultată are proprietatea de stimulare a funcției hepatice.
