Mentă sălbatică
Mentă sălbatică
Mentă sălbatică
Mentă sălbatică
Ceai de mentă sălbatică
Ceai de mentă sălbatică
Se mai numește și: 
busuiocul-cerbilor, purecariță, polei, izmă-proastă, izmă sălbatică, apărătoare, busuiocul-de-câmp
Unde se găsește: 

Crește în flora spontană din lunci, la marginea râurilor, în locuri mlăștinoase și inundabile.

Plantă erbacee perenă, cu dimensiuni situate între 10 - 40 cm.Frunzele sunt mici, lat-ovale, cu margini fin-serate.Florile, tot de dimensiuni reduse, sunt dispuse în verticile globuloase. 

Înflorește în:

  Iulie  August  Septembrie
Ce se recoltează: 
  1. În scop terapeutic se utilizează partea aeriană a plantei, ce se recoltează când jumătate din flori sunt deschise.
  2. După uscare, are gust mentolat și miros aromat.

Se recoltează în:

  Iulie  August  Septembrie
Proprietăți terapeutice: 

Menta-sălbatică are proprietăți expectorante, diuretice, stomahice, carminative, colagoge, antispastice, depurative, antidiareice, antiseptice, bacteriostatice, emenagoge, sedative, tonice, stimulente.

Acțiuni terapeutice: 

Menta sălbatică are acțiune terapeutică în următoarele afecțiuni:

Alte utilizări: 
  1. Aromatizant pentru unele băuturi alcoolice, cât și pentru diferite produse alimentare.
  2. Ingredient pentru parfumuri cu compoziții ierboase sau lemnoase, pentru loțiuni, săpunuri și detergenți.
conținut sponsorizat