Mentă sălbatică
Mentă sălbatică
Mentă sălbatică
Mentă sălbatică
Ceai de mentă sălbatică
Ceai de mentă sălbatică
Se mai numește și: 
busuiocul-cerbilor, purecariță, polei, izmă-proastă, izmă sălbatică, apărătoare, busuiocul-de-câmp
Unde se găsește: 

Crește în flora spontană din lunci, la marginea râurilor, în locuri mlăștinoase și inundabile.

Plantă erbacee perenă, cu dimensiuni situate între 10 - 40 cm.Frunzele sunt mici, lat-ovale, cu margini fin-serate.Florile, tot de dimensiuni reduse, sunt dispuse în verticile globuloase. 

Înflorește în:

  Iulie  August  Septembrie
Ce se recoltează: 
  1. În scop terapeutic se utilizează partea aeriană a plantei, ce se recoltează când jumătate din flori sunt deschise.
  2. După uscare, are gust mentolat și miros aromat.

Se recoltează în:

  Iulie  August  Septembrie
Proprietăți terapeutice: 

Menta-sălbatică are proprietăți expectorante, diuretice, stomahice, carminative, colagoge, antispastice, depurative, antidiareice, antiseptice, bacteriostatice, emenagoge, sedative, tonice, stimulente.

Acțiuni terapeutice: 

Menta sălbatică are acțiune terapeutică în următoarele afecțiuni:

Alte utilizări: 
  1. Aromatizant pentru unele băuturi alcoolice, cât și pentru diferite produse alimentare.
  2. Ingredient pentru parfumuri cu compoziții ierboase sau lemnoase, pentru loțiuni, săpunuri și detergenți.

Plante care se recoltează în Martie