Se mai numește și:
ciulinul Mariei, scaiul Sfintei Marii, argințică, scai pestriț, silibelUnde se găsește:
- Crește spontan pe terenuri pietroase și în locuri necultivate.
- În sudul țării armurariul este luat în cultură.
- Plantă erbacee anuală sau bainuală, cu frunze spinoase și aspect marmorat.
- Fructele (semințele) sunt achene galben-brune, amare la gust.
Înflorește în:
Ce se recoltează:
- În scop terapeutic se recoltează semințele, atunci când au ajuns la maturitate.
- Se recoltează și vârfurile tulpinilor care au atins lungimea de jumătate de metru, fără a depăși grosimea de 8-10 mm.
Se recoltează în:
Proprietăți terapeutice:
- Sugestie: ceaiul de semințe se prepară imediat după pisarea acestora, pentru a evita degradarea produsă de oxidare.
- Preparatele din armurariu sunt printre cele mai bune remedii contra afecțiunilor hepatobiliare.
- Armurariul este hepatoprotector, laxativ, coleretic, tonic, antitoxic (acțiune împotriva ciupercilor otrăvitoare, metalelor grele pătrunse în organism, a noxelor) hipotensiv, antioxidant, hemostatic, febrifug, diuretic etc.
Acțiuni terapeutice:
- Armurariul poate fi utilizat în tratarea și ameliorarea următoarelor afecțiuni: