Se mai numește și:
gențiană, ghințură-pătată, ghințură-galbenă, danțură, bășicuță, abrămească, ianțură, coada lupului, lumânărica-pământului, iarba-tăieturii, ochincea, strigoaieUnde se găsește:
- Ghințura poate fi găsită atât în zonele deluroase, cât și în cele submontane și alpine.
- Crește în special la marginile de păduri, pe pajiști, pășuni și fânețe umede.
- Atenție Plantă pe cale de dispariție, ghințura este ocrotită de lege. Recomandăm cultivarea ei în plantanții speciale.
- Plantă erbacee perenă, cu rizom solid și rădăcini cărnoase și rugoase.
- Tulpina este dreaptă, fără ramuri, glabră, cu înălțimi între 30 - 80 cm.
- Frunzele au formă de elipsă, cu 5 nervuri puternic reliefate.
- Florile au dimensiuni mari, sunt de culori diferite (galbene, galbene-punctate, albastre-azurii) și formează o corolă tubulară. Ghințura înflorește din anul III de vegetație.
- Fructele sunt capsule conice.
- Semințele sunt brune, fusiforme.
Înflorește în:
Ce se recoltează:
- În medicina naturistă sunt utilizate rizomii cu rădăcini, ce se scot din pământ toamna sau primăvara devreme de la plante de 10 - 15 ani.
- După uscare, rizomii au un gust deosebit de amar, ce persistă.
Se recoltează în:
Proprietăți terapeutice:
Ghințura are proprietăți coleretice, colagoge, tonic-amare, antihelmintice.
Acțiuni terapeutice:
Ghințura are acțiuni terapeutice în:
Pentru uz intern:
Alte utilizări:
- Aromatizator pentru lichior și tuică.
- Pulberea din rădăcini uscate este folosită ca medicament pentru bovinile slăbite, cu tulburări digestive.