Se mai numește și:
boranță, buruiană-de-roșeață, buruiană-de-pelagră, capul-viperei, ochiul-mâței, iarba-năpârcii, viperină, ursoaică, ochiul-veverițeiUnde se găsește:
Poate fi întâlnită pe terenurile necultivate, în pârloage, fânețe, la marginea drumurilor și a căilor ferate.
- Plantă erbacee bianuală.
- Rădăcina este pivotantă, de culoare neagră.
- Tulpina este dreaptă, are perișori și poate ajunge și la 100 cm.
- Frunzele sunt lineare, lanceolate, cu perișori, ascuțite la vârf.
- Florile sunt la început roșietice, apoi albastre, roz sau albe. Sunt adunate în inflorescențe asemănătoare unui cap de șarpe, de unde vine și denumirea plantei.
- Fructele sunt tetranucule aspre.
Înflorește în:
Ce se recoltează:
În scop terapeutic se utilizează:
- partea aeriană nelignificată a plantei, ce se recoltează în perioada înfloririi
- mugurii
Se recoltează în:
Proprietăți terapeutice:
Iarba-șarpelui are proprietăți depurative, astringente, antidiareice, antidizenterice, antibiotice, diuretice, pectorale, emoliente, calmante, cicatrizante.
Acțiuni terapeutice:
Activitatea terapeutică a plantei vizează:
Pentru uz intern:
Alte utilizări:
Iarba-șarpelui este specie meliferă ce furnizează albinelor culesul de nectar și polen. Se produc 180 - 430 kg la hectar.