Se mai numește și:
majorană, origan, măgerean, maderan turcesc, mărgărean, maieran, mărgărean, megioran, măjirean, pupi, planta zeului OsirisUnde se găsește:
- Se întâlnește în zonele deluroase, la marginea pădurilor, pe coaste și în tufișuri.
- Poate fi cultivată atât pentru aspectul ornamental, cât și ca plantă condimentară și medicinală.
- Plantă erbacee anuală. Specia măghiranul negru este peren.
- Tulpina este dreaptă, ramificată la bază, acoperită de perișori și poate atinge 50 cm.
- Frunzele sunt opuse, ovat-spatulate, scurt-pețiolate.
- Florile sunt adunate în inflorescențe axilare. Au culoari roșiatice sau albe.
- Fructele sunt nucule mici de formă ovoidală, de culoare galben-brună.
Înflorește în:
Ce se recoltează:
Pentru tratamentele medicinale se utilizează partea aeriană a plantei, ce se recoltează la începutul înflorii, de preferabil înainte de amiază.
Se recoltează în:
Proprietăți terapeutice:
Măghiranul are proprietăți digestive, carminative, calmante gastric și nervos, antispastice, antiseptice, diuretice, expectorante, sudorifice, anticatarale, sedative, hipertensive, tonice, stimulente digestiv.
Acțiuni terapeutice:
Acțiunea terapeutică a măghiranului vizează:
Pentru uz intern:
Pentru uz extern:
Alte utilizări:
- Aromant pentru supe, fripturi, salate, mezeluri, conserve, lichioruri.
- Ulei eteric în parfumerie, săpunuri fine, creme, deodorante, șampoane.