Verigariul, planta lemnoasă cu efecte purgative și diuretice

Se mai numește și:

spinul-cerbului, voiniceriu, crasici, lemnul-câinelui, gladiș, părul-ciutei, porumbel, neprun, poama-câinelui, salbă-moale, pațachină

Unde se găsește:

Crește în lizierele pădurilor de foioase, prin tufișuri, grohotișuri, soluri mlăștinoase.

Subarbust ce poate atinge și 3 m înălțime.
Tulpina are ramuri bifurcate și scoarță de culoare brună, ce se exfoliază în inele.
Frunzele, dispuse opus, sunt rotund-oval-eliptice, lucioase, cu zimți.
Frunzele sunt adunate în cime sub frunze. Sunt mici și au 4 petale de culoare verde-gălbuie.
Fructele sunt bace cu formă sferică, negre și zbârcite.
Semințele sunt ovoidale.

Înflorește în:

Mai Iunie Iulie

Ce se recoltează:

În scop terapeutic se utilizează:

fructele (porumbe) ce se recoltează fără pedunculi, atât verzi (perioada iulie - august), cât și coapte (luna octombrie)
scoarța ramurilor tinere

Iulie August Octombrie

Proprietăți terapeutice:

Verigariul are proprietăți purgative, depurative, laxative (pentru copii), diuretice, vermifuge.

Atenție Tratamentele cu verigariu durează maximum 4 - 5 zile și trebuie însoțite de consumarea a multor lichide.

Acțiuni terapeutice:

Acțiunea terapeutică a plantei vizează:

Alte utilizări:

Sucul de verigariu este ingredient pentru preparatul Laxysat.
Tot sucul de verigariu este folosit în culori pentru pictură.
Lemnul dur este folosit la confecționarea bastoanelor și a instrumentelor de suflat.