O plantă erbacee vivace, cu tufă compactă, înfăţişare graţioasă, rădăcini cărnoase şi capacitatea de a emite stoloni.
A fost adusă din Africa de Sud în Europa, în veacul al XIX-lea.
Ca nişte panglici, lungi, verzi-deschise, cu striaţii galbene ori de culoarea untului.
Ca nişte steluţe albe, ce se ivesc la extremitatea stolonilor.
Un amestec de pământ de răsadniţă şi pământ de grădină, în părţi egale.
Din mai până în septembrie, o doză de îngrăşământ pentru plante verzi, dizolvată în 10 litri de apă.
Se descurcă foarte bine la uscăciune, motiv pentru care este atât de răspândită în locuinţe. Totuşi, un duş săptămânal cu apă de 25 °Co va curăţa şi o va ajuta să prospere.
Vara, o dată la trei zile, iarna o dată pe săptămână. Udarea în exces provoacă putrezirea rădăcinilor.
Rezistă în încăperile lipsite de soare. Dar dacă este aşezată într-un loc cu lumină solară directă, va fi mult mai stufoasă.
Când rădăcinile ies din ghiveci, trebuie mutată într-un recipient cu 1-2 mărimi mai mare. Faceţi această operaţie primăvara.
La maturitate, poate atinge 50 cm înălţime şi anvergură.
Extrem de simplă, prin plantarea rozetelor ce apar la capătul stolonilor.
Cel mai mult îi place să fie ţinută într-un vas suspendat şi în locuri fără curenţi de aer.
Poate depăşi lejer 10 ani.
Sugestie
- Dacă vreţi să faceţi o grădină într-o damigeană, plăntuţele de slorofitum sunt o bună opţiune.