Clorofitum, Voalul-miresei

O plantă erbacee vivace, cu tufă compactă, înfăţişare graţioasă, rădăcini cărnoase şi capacitatea de a emite stoloni.

Origine: 

A fost adusă din Africa de Sud în Europa, în veacul al XIX-lea.

Frunze: 

Ca nişte panglici, lungi, verzi-deschise, cu striaţii galbene ori de culoarea untului.

Flori: 

Ca nişte steluţe albe, ce se ivesc la extremitatea stolonilor.

Pământ: 

Un amestec de pământ de răsadniţă şi pământ de grădină, în părţi egale.

Îngrășământ: 

Din mai până în septembrie, o doză de îngrăşământ pentru plante verzi, dizolvată în 10 litri de apă.

Umiditatea aerului: 

Se descurcă foarte bine la uscăciune, motiv pentru care este atât de răspândită în locuinţe. Totuşi, un duş săptămânal cu apă de 25 °Co va curăţa şi o va ajuta să prospere.

Udare: 

Vara, o dată la trei zile, iarna o dată pe săptămână. Udarea în exces provoacă putrezirea rădăcinilor.

Lumină: 

Rezistă în încăperile lipsite de soare. Dar dacă este aşezată într-un loc cu lumină solară directă, va fi mult mai stufoasă.

Minima: 
7°C
Maxima: 
18°C
Transplantare: 

Când rădăcinile ies din ghiveci, trebuie mutată într-un recipient cu 1-2 mărimi mai mare. Faceţi această operaţie primăvara.

Dimensiuni: 

La maturitate, poate atinge 50 cm înălţime şi anvergură.

Înmulţire: 

Extrem de simplă, prin plantarea rozetelor ce apar la capătul stolonilor.

Cerinţe specifice: 

Cel mai mult îi place să fie ţinută într-un vas suspendat şi în locuri fără curenţi de aer.

Durata de viaţă: 

Poate depăşi lejer 10 ani.

Sugestie

  • Dacă vreţi să faceţi o grădină într-o damigeană, plăntuţele de slorofitum sunt o bună opţiune.
conținut sponsorizat