Rădăcinile de hrean, folosite ca medicament de mii de ani
Rădăcinile de hrean, folosite ca medicament de mii de ani
Rădăcinile de hrean, folosite ca medicament de mii de ani
Se mai numește și: 
heren, hran, hirean, tormac, rădăcină-sălbatică
Unde se găsește: 
  1. Se cultivă în grădini de legume.
  2. Crește sălbăticită prin locuri cultivate, răcoroase și umbrite, și pe soluri profunde.
  1. Plantă erbacee perenă.
  2. Rizomul este voluminos, cărnos, cu ramuri, de culoare albă.
  3. Tulpina florală este ramificată și are dimensiuni între 60 - 80 cm.
  4. Frunzele cresc până la 50 cm, sunt mari, lucioase, cu formă de lance.
  5. Florile au dimensiuni mici, sunt albe, grupate în racem paniculat.
  6. Fructele sunt silicule globulare sau eliptice.

Înflorește în:

  Iunie  Iulie  August
Ce se recoltează: 
  1. În scop terapeutic se recoltează rădăcinile plantei, ce se recoltează toamna (octombrie - noiembrie) sau primăvara (martie - aprilie).
  2. Rădăcinile de hrean au gust picant, înțepător.
  3. Se păstrează în straturi cu nisip.
  4. Hreanul este folosit ca remediu natural încă din preistorie, aşa cum o arată descoperirile arheologice făcute în Europa.

Se recoltează în:

  Martie  Aprilie  Octombrie  Noiembrie
Proprietăți terapeutice: 

Hreanul are proprietăți digestive, stomahice, antispasmodice, carminative, colagoge, purgative, laxative, diuretice, vermifuge, expectorante, antibronșitice, bactericide, tonic-cardiace, antireumatice, antigutoase, antisclerozante, vitaminizante, antiscorbutice, tonifiante, antiseptice, cicatrizante, revulsive, rubefiante.

Acțiuni terapeutice: 

Hreanul are acțiuni terapeutice în următoarele afecțiuni:

Alte utilizări: 
  1. Rădăcinile de hrean sunt condimente apreciate pentru piftie, rasol de carne și pește.
  2. Oțetul de hrean este eficient în tratarea acneei.

Plante care se recoltează în August