Zămoșița, buruiana cu puteri regale în afecțiunile rinichilor și ale căilor urinare

Se mai numește și:

brâncă, lubenicioară, cavan, ciulină, cucurbețică-măruntă, beșicoasă, floarea-ursului, macul-cioarei

Unde se găsește:

Crește frecvent în culturile de pe terenurile joase și fertile, prin ogoare, porumbiști, vii și grădini, cât și pe terenuri ruderale și la marginea drumurilor.

Plantă erbacee anuală.
Rădăcina este pivotantă, superficială, cu puține ramuri.
Tulpinile, cu ramuri de la bază și păroase, pot atinge și 80 cm înălțime.
Frunzele, dispuse altern și cu pețiolul lung, sunt împărțite până la bază în 3 - 5 segmente penat-fidate.
Florile sunt mari, solitare, cu petale galbene-pal sau sulfurii. La bază au o pată violacee-purpurie.
Fructele sunt capsule globuloase.
Semințele sunt reniforme, de culoare gri-măslinie.

Înflorește în:

Iunie Iulie August Septembrie

Ce se recoltează:

În scop terapeutic se utilizează partea aeriană a plantei, ce se recoltează la începutul înfloririi.
După uscare, produsul recoltat va avea un gust mucilaginos.

Se recoltează în:

Iulie August

Proprietăți terapeutice:

Zămoșița este apreciată în medicina naturistă pentru proprietățile sale diuretice, saluretice (elimină ionii de Na și Ca din organism), expectorante, emoliente, febrifuge, sudorifice, stomahice, hemostatice, antispastice în boli de stomac cu hiperaciditate, vermifuge.
Efectele diuretice ale zămoșiței cresc prin asociere cu codițe de cireșe și mătase de porumb. Zămoșița elimină cationii de Na, dar nu și cationii de K.

Acțiuni terapeutice:

Acțiunea terapeuică a zămoșiței vizează: