Ciclul de viaţă al coropişniţei
  1. Specie întâlnită în Europa, Asia şi Africa.
  2. Poate fi întâlnită în toate regiunile ţării noastre.
  3. Este considerată cel mai periculos dăunător în grădinile de legume, răsadniţe, sere, solarii, dar şi în câmpurile cu sol bogat în materie organică. 
  4. Coropişniţa dezvoltă o generaţie la doi ani. Din acest motiv atacurile par a fi mai violente din doi în noi ani.
  5. Deşi deloc dorită, prezenţa coropişniţelor indică este şi un indicator al fertilităţii ridicate a solului.
Coropişniţă adultă
Coropişniţă adultă
Larve de coropişniţă
Larve de coropişniţă
Ce atacă şi cum dăunează: 
  1. Coropişniţa este omnivoră, hrănindu-se atât cu plante, cu pradă vie (râme, larvele altor insecte) sau chiar cu cadavre de insecte.
  2. Dăunează direct prin roaderea rădăcinilor plantelor, în momentul răsăririi sau repicării.
  3. Dăunează indirect atunci când îşi sapă galeriile, scoţând la suprafaţă seminţele ori deranjându-le pe cele încolţite. 
  4. Indiciul clar al unei plante atacate de coropişniţă este ofilirea inexplicabilă şi smulgerea uşoară din sol, cauzată de retezare.
  5. Recolta poate fi compromisă complet, în doar câteva zile, pe un teren infestat de coropişniţe.
  6. Atacă tomatele, vinetele, ardeii, castraveţii, ceapa, morcovii, cartoful, ridichea, varza, conopida, sfecla, floarea-soarelui etc.
  7. Cu deosebire larvele sunt deosebit de lacome, producând cele mai mari pagube.
  8. La răsaduri sunt retezate rădăcinile, fapt care conduce la înlocuirea repetată a acestora.
  9. Atacul coropişniţei apare sub formă de caverne sau rosături la colet, tuberculi, bulbi rizomi sau rădăcini. 
  10. De multe ori (cum e cazul cartofului) galeriile săpate de coropişniţe în tuberculi sau rizomi deschid calea unor infecţii care conduc, în cele din urmă, la compromiterea completă a acestora.
  11. De regulă, atacurile se manifestă în vetre. Vetrele pot fi uşor observate după ploaie sau irigare, fiind vizibile, ca nişte ridicături, galeriile săpate imediat sub nivelul solului.
  1. Primele atacuri ale coropişniţei pot fi înregistrate încă din luna martie când, ieşind din hibernare, pătrund în răsadniţe, sere ori solarii.
  2. Pericolul prezentat de coropişniţe rămâne ridicat pe toată durata de producere a răsadurilor şi înfiinţarea culturilor în câmp.
  3. Deşi impactul dăunător al coropişniţelor începe să scadă odată cu luna iunie, plantele continuă să fie deranjate de activitatea subterană a acestora.
Cum poate fi prevenit: 
  1. Arăturile adânci de iarnă şi lucrările solului primăvara cu grapa cu discul şi cultivatorul distrug o mare parte din ouă larve şi adulţi.
Cum se combate bio: 
  1. În solurile puternic infestate se sapă toamna, din loc în loc, gropi de 50/50/50 cm, care se umplu cu gunoi de grajd, de preferinţă de cabaline. Gropile vor atrage un număr mare de coropişniţe.
  2. Iarna gropile se desfac, iar gunoiul se arde sau se împrăştie, expunând coropişniţele gerului. Capcanele cu gunoi trebuie desfăcute până cel târziu mijlocul lunii februarie.
  3. Plasarea de capcane primăvara, pe terenul infestat.
  4. Inundarea cuiburilor de ouă cu apă clocotită, odată ce sunt depistate, în lunile iunie-iulie. Ouăle sunt depuse în camere de mărimea unui ou, la 10-15 cm adâncime.
  5. La reducerea populaţiilor de coropişniţe contribuie masic cârtiţele şi o serie de păsări.
Cum se combate chimic: 
  1. Tratamentele chimice împotriva coropişniţelor se prezintă sub forma unor momeli toxice.
  2. Insecticidele avizate în ţara nostră pentru combaterea coropişniţei sunt următoarele: MESUROL 2 RB (GB) (5 kg/ha, administrat pe sol cu încorporare uşoară), COROCID (40 kg momeli/ha la transplantarea răsadurilor), SINTOGRILL SUPER (AB) (30 kg/ha - momeli toxice).
conținut sponsorizat