Riesling italian
Riesling italian
Riesling italian

Se mai numește:

  1. Riesling blanc, Petit Riesling, Petracine - în Franța;
  2. Riesling italico - în Italia;
  3. Weisser Walschriesling, Weisser Riesling - în Germania.
Utilizare: 
  1. Vinurile obținute din strugurii acestui soi, procesați la maturitatea deplină și la supracoacere, pot fi superioare seci, demiseci sau licoroase naturale.
  2. În condițiile favorabile supracoacerii de la Basarabi-Murfatlar, Târnave, Crăciunel și Jidvei se obțin vinuri fine de desert.
  3. Acest soi este folosit și ca materie primă pentru spumante și distilate învechite din vin.
Originea: 
  1. Unii susțin că originea acestui soi s-ar găsi pe malurile Rinului, în Germania, iar alții că ar fi originar din regiunea Styria, Austria.
  2. Alții, dimpotrivă, consideră că ar fi originar din Italia, cum sugerează și numele.
Arealul de răspândire și de cultură: 
  1. Soi cosmopolit, cultivat în toate țările Europei.
  2. În țara noastră a fost introdus încă dinaintea invaziei filoxerei.
Descriere botanică: 
  1. Lăstarul este verde, cu striații cafenii, scămos pe noduri și la vârf.
  2. Inflorescențele sunt inserate pe nodurile 4/5 și mai rar pe 6/7. 
  3. Strugurii sunt cilindrici, frecvent uniaripați, cu boabe îndesate, de 10-14 cm lungime. Adesea se găsesc căte 3, chiar 4 ciorchini pe același lăstar, prezentându-se ca un soi de mare productivitate.
  4. Bobul este mic spre mijlociu, sferic, de 12-14 cm diametru, verde-gălbui, auriu pe partea însorită. Miezul este suculent, dar nearomat. Pielița este acoperită cu un strat fin de pruină.
Caracterizarea agrobiologică: 
  1. Dezmugurirea se produce din a doua jumătate a lui aprilie până în prima decadă a lui mai.
  2. În funcție de zonă, înflorirea survine de la sfârșitul lui mai până la mijlocul lui iunie.
  3. Strugurii dau în pârgă la sfârșitul lui iulie.
  4. Maturitatea strugurilor este atinsă în cursul lunii septembrie și numai în anii reci poate întârzia până în octombrie.
  5. Acest soi prezintă o vigoare medie și o fertilitate ridicată.
  6. Portaltoii recomandați pentru Riesling italian sunt SO4, Crăciunel 2, Crăciunel 71 etc.
  7. Dă cele mai bune producții (atât cantitativ, cât și calitativ) dacă este cultivat pe dealuri cu expoziție sudică, bine aerisite, cu multă lumină și căldură.
  8. Soiul Riesling Italian este rezistent la ger (-22oC), slab rezistent la secetă (din care motiv frunzele cad în august), mediu de rezistent la mană și făinare și sensibil la putregaiul cenușiu al strugurilor.
Caracterizarea agrofitotehnică: 
  1. Riesling italian are o fertilitate ridicată, 80-85% dintre lăstari fiind fertili.
  2. În plantații se conduce pe tulpini semiînalte, cordon bilateral. Se aplică tăieri în elemente scurte de rod sau verigi (cordiță de 4-5 ochi, plus cep de 2 ochi).
  3. Dozele de îngrășăminte reclamate de acest soi sunt N120, P145, K130 kg/ha, substanță activă.
Caracterizarea tehnologică: 
  1. Soiul Riesling italian necesită irigare în zonele secetoase, lucrare care conduce la sporuri de producție de peste 40%.
  2. Strugurii sunt mici sau mijlocii (80-190 g).
  3. În țara noastră, strugurii soiului Riesling italian conțin la maturitate deplină 206-228 g/l zaharuri care, după fermentația mustului, se traduce în 12 - 13,5% alcool potențial.
  4. Culesul are loc în cursul lunii septembrie.

Epoca de maturare:

Productivitatea: 
  1. În funcție de zona și condițiile de cultură, precum și de tehnologia aplicată, producția de struguri pe butuc variază între 1 și 6 kg.
Zonarea: 
  1. Riesling italian este un soi răspândit în toate zonele viticole ale țării, cu excepția părții de NV, unde strugurii nu reușesc să atingă maturitatea.
  2. Cu acest soi, cele mai bune rezultate se obțin la Cotești, Odobești, Panciu, Drăgășani, Ștefănești-Argeș, Dealu-Mare, Târnave și Alba.