Limba mielului, planta tămăduitoare cu flori ca albastrul de Voroneț

Se mai numește și:

alior, boranță roșie, mierea-ursului, arariel, otrățel, planta castravete

Unde se găsește:

Crește spontan pe terenuri cu umiditate, la marginea drumurilor și a căilor ferate, printre dărămături.
Poate fi cultivată, atât pentru aspectul ornamental, cât și pentru proprietăți terapeutice sau alimentare.

Plantă erbacee anuală.
Tulpinile sunt erecte, cu ramuri, atingând și 80 cm.
Frunzele au formă ovală, sunt zimțate pe margini și au pețiol aripat.
Florile sunt stelate, cu 5 petale, la început roșii, iar apoi albastre sau albe-azurii.

Înflorește în:

Mai Iunie Iulie August

Ce se recoltează:

În scopuri terapeutice este utilizată partea aeriană a plantei, ce se recoltează în perioada înfloririi, în dimineți cu soare.

Se recoltează în:

Mai Iunie Iulie August

Proprietăți terapeutice:

Limba-mielului are proprietăți laxative, depurative, galactogoge, diuretice, pectorale, emoliente, sudorifice, febrifuge, tonice, vulnerare, cicatrizante, calmante.

Acțiuni terapeutice:

Acțiunea terapeutică a plantei limba-mielului vizează:

Pentru uz extern:

Alte utilizări:

Frunzele de limba-mielului au gust de castravete și sunt folosite ca aromatizante în salate și borșuri.
Florile dau un colorant albastru pentru oțeturi aromate, tincturi și lacuri.