Busuiocul-sălbatic, bun pentru bolile de stomac și afecțiunile intestinale

Se mai numește și:

busuioc-roșu, buruiană de bubă-rea, coroabă, șopârlaiță, plescăriță, iarba-șopârlei, izmă-sălbatică, iarbă-neagră, iarba-lupăriei, iarba-lui-Antonie

Unde se găsește:

Crește din zona de câmpie până în zona subalpină, prin pășuni, poieni, fânețe, tufărișuri, livezi, la marginea șanțurilor și drumurilor, pe malul apelor.

Plantă erbacee perenă.
Rizomul este vertical, iar rădăcinile adventive.
Tulpinile sunt drepte, glabre, cy ramuri, cu lungimi între 10 - 40 cm.
Frunzele sunt dispuse opus și sunt ovate sau ovat-alungite, cu margini întregi.
Florile, adunate în inflorescențe terminale, au pedicelul scurt și culoarea violet-purpurie.
Fructele sunt nucule ovoidale, lucioase, de culoare brună.

Înflorește în:

Iunie Iulie August Septembrie

Ce se recoltează:

În scop terapeutic se recoltează partea aeriană a plantei, ce se recoltează în perioada de înflorire.

Se recoltează în:

Iunie Iulie August Septembrie

Proprietăți terapeutice:

Busuiocul sălbatic este apreciat în medicina naturistă pentru proprietățile sale astringente, antidiareice, antihemoragice, antiglicemiante, antiinflamatoare, antitusive, antinevralgice, afrodiziace, antigonoreice, cicatrizante, antibiotice, antiseptice.

Acțiuni terapeutice:

Acțiunea terapeutică a busuiocului-sălbatic vizează: