Euforbia milii
Euforbia milii
Euforbia milii - flori
Euforbia milii - flori
  • Existente în mai mult de 2000 de specii, euforbiile pot avea înfățișare de cactus, tufiș sau arbore.
  • Unele specii sunt foarte țepoase, altele din contră, sunt 100% glabre; unele înfloresc abundent, altele ocazional, la întâmplare.
  • Familia euforbiilor este caracterizată de flori, precum și de un alt element comun: lichidul alb și toxic (latexul), care se scurge din tăietura oricărei ramuri, tulpini sau frunze ale acestei plante.
Origine: 

Regiunile tropicale și subtropicale, mai ales în Africa.

Frunze: 
  • La unele specii de euforbii, frunzele rămân un sezon întreg sau câteva săptămâni. La altele, tulpinile și excrescențele preiau asimilația clorofiliană.
  • Frunzele nu se transformă în spini ca la cactee; aceștia sunt produși de epiderma ramurilor tulpinilor.
Flori: 
  • Euforbiile au o inflorescență particulară, care poartă denumirea de „ciat”, formată atât din flori adevărate - una femelă și mai multe mascule, având o singură stamină, cât și din bractee - frunze transformate, de mărimi diferite, colorate.
  • De obicei, ciatiile sunt regrupate într-o inflorescență, împodobită uneori cu bractee colorate.
  • Florile de euforbii trăiesc mult, uneori chiar și câteva luni.
  • Nectarul florilor euforbiilor atrage insectele polenizatoare.
  • Euforbia nu poate autofecunda; pentru obținerea semințelor, sunt necesare mai multe plante din aceeași specie.
Pământ: 
  • Amestec de mraniță de transplatare (75%) și pietriș mic (25%), care crește porozitatea și drenajul.
  • În cazul speciilor de dimensiuni mari, a căror echilibrare în vas e mai dificilă, vor fi adăugate pietre în substrat, astfel încât pământul să fie bine lestat.
Îngrășământ: 

În perioada aprilie - septembrie, pământul va fi fertilizat o dată pe lună cu îngrășământ pentru cactee.

Umiditatea aerului: 
  • Iarna, planta va fi îndepărtată de sursele de căldură, pentru a se evita atmosfera prea uscată. Primăvara, în luna mai, planta poate fi lăsată afară, pentru perioade scurte de timp, pentru a profita de ploile fine și calde.
  • Atenție! O ploaie persistentă, de durată mai lungă, poate duce la apariția mucegaiului.
Udare: 

În perioada mai - septembrie, pentru a încuraja creșterea viguroasă, euforbia va fi udată o dată pe săptămână. Creșterea temperaturii mediului înconjurător duce și la creșterea ritmului udărilor. Toamna și de sfârșitul iernii, planta va fi udată la 15 zile. Din luna decembrie până în luna februarie, udarea va fi redusă (cam o dată pe lună), atât cât să oprească zbârcirea tulpinilor și a ramurilor.

Lumină: 
  • Euforbiei îi plac zilele cu soare.
  • Speciilor arborescente și celor cu creștere verticală le place lumina care cade de sus (e recomandată o verandă sau o cameră cu luminatoare ori cu acoperiș vitrat).
  • Speciile de culoare deschisă, cât și varietățile cu frunze panașate nu suferă soarele puternic, care le poate arde epiderma.
Minima: 
7°C
Maxima: 
25°C
Transplantare: 

În cazul plantelor tinere, transplatarea va avea loc o dată pe an, primăvara, pentru a favoriza creșterea viguroasă. În cazul în care ghiveciul este prea mic, contrabalansarea înălțimii plantei se va face prin lestarea ei; va fi pusă la fundul ghiveciului o bucățică de cărămidă, apoi pământul și planta.

Dimensiuni: 

La speciile globuloase - 15 cm înălțime și lățime; speciile arborescente - 3 m, în ghiveci. La specimenele prea mari, se pot efectua tăieri, însă acestea pot determina dezvoltarea mai viguroasă a unor noi ramuri, cât și ramificarea mai puternică a tulpinilor.

Înmulţire: 
  • Se efectuează prin butași și prin despărțirea lăstarilor tineri.
  • Preferabil ar fi ca butașii să fie luați din vârful tulpinilor viguroase, tăindu-se la nivelul unei gâtuiri.
  • Înainte de a pune planta la înrădăcinat într-un vas umplut cu amestec de turbă și nisip, se va aștepta 2-3 zile pentru cicatrizarea tăieturii, până când se va forma un calus.
  • Pentru oprirea scurgerii latexului din tăieturi, turnați puțină apă călduță pe ele sau înveliți-le cu o peliculă subțire de piper pudră.
Cerinţe specifice: 

Temperatura și udarea sistematică ajută procesul de creștere continuă a plantei. Întreruperile în procesul de dezvoltare pot duce la deformări ale siluetei plantei.

Durata de viaţă: 

În funcție de specie, longevitatea euforbiei variază. În orice caz, în casă depăsește 10 ani; în cele mai fericite cazuri, poate trăi chiar și 50 - 70 ani.

Atenționări

  • Latexul alb care se scurge din „rănile” euforbiei este toxic: poate produce arsuri serioase ale pielii în cazul persoanelor sensibile, cât și leziuni oculare grave, în cazul contactului cu retina.
  • Plantele vor fi așezate în locuri inaccesibile copiilor. Speciile spinoase vor fi puse departe de zonele foarte frecventate.