Începuturile activității viticole în Podgoria Dealu Mare sunt adâncite în negura istoriei. Se bănuiește că vița de vie este cultivată în zonă cu multe secole înaintea invaziei romane în Dacia. De pildă, se crede că soiul Gordin, specific zonei, și-ar trage numele de la generalul roman Gordinus, comandantul unei legiuni romane stabilite în Dacia, în secolul al II-lea.
Arheologii au găsit obiecte specifice procesului de vinificare, datând din diferite epoci, care dau mărturie asupra faptului că via și produsele ei au reprezentat o preocupare constantă în zonă.
Primele atestări documentare despre localități de pe cuprinsul podgoriei, unde se cultivă vița de vie, provin din secolul al XV-lea. Din aceste documente aflăm că viile aparțineau mănăstirilor și boierilor.
De menționat este și că în zonă, la Pietroasa, a fost descoperit în 1837 tezaurul „Cloșca cu puii de aur”.
La Valea călugărească s-au înregistrat în 1884, primele atacuri ale filoxerei din țara noastră.
Preocuparea viticolă este una de căpătâi în zonă, viile ocupând între 15 și 55% din terenul agricol.
În epoca modernă, zona a fost una a pionieratului viticol, aici înființându-se pepiniere, școli viticole, stațiuni experimentale, culminând cu înființarea în 1967 a Institutului pentru Viticultură și Vinificație.
